Istoricul Bisericii Sfânta Cuvioasa Parascheva

        În anul 1943, lucrul pentru construcția unei biserici nu era deloc ușor. Timpurile erau grele și deveneau pe zi ce trecea mai grele. Începuse al doilea razboi mondial și materialele de construcție erau foarte greu de găsit și de procurat. Dar voința de a realiza această lucrare era prea puternică și oamenii erau prea hotărâți să învingă orice piedici, ca să mai poată fi vorba de a da înapoi.

        Exista rezervat în cartier un teren pentru viitoarea biserică, dar nu era așezat în poziție bună – era prea izolat de centrul cartierului. S-a făcut un schimb și s-a obținut locul pe care s-a ridicat biserica.

           Părintele Mihai Marin a obținut de la Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor aprobarea planurilor noului lăcaș și autorizația de construcție de la autoritățile competente ale orașului și apoi a început strângerea materialelor necesare.

           În anul 1943 s-au turnat primele fundații de beton armat, dar bombardamentele din 1944 au împiedicat continuarea lucrărilor. În acel an, când Mitropolia Moldovei și Sucevei a fost nevoită să se retragă cu arhiva și cu odoarele sale la București, pentru câteva luni (10 aprilie – 27 octombrie 1944), racla cu moaștele Sfintei Cuvioasei Parascheva a fost adusă și adapostită în biserica Mănăstirii Samurcășești. Procesiunea a trecut prin apropierea bisericii și preotul Marin Mihai, împreună cu o mână de credicioși au însoțit moaștele până în comuna Ciorogârla și, cu această ocazie, părintele a hotărât ca hramul bisericii pe care o ctitorea să fie “Cuvioasa Parascheva”.

           Abia în 1945 s-a reluat lucrul, turnând aproape complet fundațiile și soclul deasupra pământului, așa cum se văd și astăzi în jurul bisericii. Dar condițiile erau neprielnice continuării lucrărilor. Inflația monetară, urmată de stabilizarea din 1947 au determinat o nouă întrerupere a construcției, spre părerea de rău a credincioșilor.

           Abia în 1950 voința de a porni din nou la lucru a triumfat. Oamenii au văzut la timp că biserica fusese concepută la proporții mai mari decât posibilitățile existente după sfârșitul războiului. Între situația de a avea o biserică de proporții mari, dar la a cărei terminare definitivă nu se putea ajunge nici după decenii de-a rândul și situația de a avea o biserică de proporții mai reduse, dar care să poate fi terminată mai curând și folosită de credincioși, creștinii din Militari au ales-o pe cea din urmă.

           Numaidecât s-a luat hotărârea și Serviciul Tehnic al Sf. Patriarhii, prin arh. Șef D. Ionescu Berechet, a făcut planuri noi, aducând biserica la stadiul în care se găsește astăzi, inginer antreprenor fiind Alexandru Mateescu.

           În anul 1969 preotul Marin Mihai spunea: “Toată munca ce s-a depus pentru ridicarea acestui sfânt locaș și pentru înfrumusețarea lui este rodul dragostei credincioșilor noștri și râvnei lor pentru podoaba casei Domnului, precum și munca depusă de consilierii, epitropii bisericii, precum și de membrii comitetului parohiei noastre. Dar, pe lângă munca noastră fără preget și jertfele fără număr, ne-am bucurat de larga și prieteneasca bunăvoință și ajutorare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Justinian care, din partea Sf. Arhiepiscopii a Bucureștilor, a binevoit a ne acorda, pentru ridicarea bisericii în anul 1951, un ajutor banesc de 150.000 lei. Apoi, în anul 1952, dupa reforrna bănească, un ajutor de 10.000 lei, iar în anul 1953 unul de 5.000 lei”. Să ținem cont de faptul că toate acestea se întâmplau într-o perioadă în care ateismul devenise politica de stat.

           La propunerea și cu îndemnul frățesc al P.C. Protoiereu de atunci, Pr. Marcel Mihăescu, preoții raionului Gh. Gh. Dej au declarat biserica noastră biserică șantier și au contribuit cu sume de bani pentru lucrările de zidărie.

           În ceea ce privește aspectul architectural, stilul e simplu, arhitectura simplă, în formă de cruce cu sanii dreptunghiulari și cu o singura turlă.

           Biserica a fost sfințită în anul 1953 de către Preafericitul Patriarh Teoctist, pe atunci vicar patriarhal.

           Pictura bisericii a fost efectuată între anii 1956 – 1959, în stil neobizantin, în tempera, de către pictorița Florica Budiș. Biserica fiind nouă, nu a avut o alta pictură.

           În anul 1966, începand construirea de blocuri noi, biserica a trebuit să cedeze din curtea ei o suprafață de 1872,50 mp pentru a se construi unul din blocurile existente.

           Tot inventarul bisericii a fost donat de către credincioșii din parohie. Din lista de inventar spicuim:

• Icoană pictată de Georgescu și reprezentând pe Cuvioasa Parascheva, montată în lemn și cu ramă de argint, donată de credincioși în anul 1954 cu ocazia sfințirii icoanelor;
• Clopot galben din bronz cântărind 250 kg, construit de către Vasile Rascanu în atelierele sale din București în anul 1953, donat de Ștefania și Ion Stănescu;
• Casa parohială construită în 1934 donație de la Ion și Elena Sinescu, actualmente demolată;
• Catapeteasma din lemn de brad cu tei sculptat cu dimensiunea de 6m/ 3,50m donată de fam. Ion și Ștefankia Stănescu. Picturile au fost executate în Atelierele de la Mănăstirea Plumbuita, pe placaj, de către Părintele Sofian Boghiu și au fost donate de credincioși cu ocazia sfințirii bisericii;
• Policandrele din metal bronzat galben, unul cu 18 lumini și altul cu 8 lumini au fost donate în anul 1953 de către Parohia Batiște din București.

           Între anii 1975 – 1976 biserica a fost repictată, cu această ocazie fiind redactat următorul document:

DOCUMENT

           Cu vrerea Tatălui, cu puterea Fiului, cu umbrirea Sfântului Duh, ziditu-s-a această sfântă Biserică cu hramul “Cuvioasa Parascheva” din parohia “Militari II” între anii 1946 – 1952 prin osteneala și cu obolul enoriașilor de aci, la stăruința decedatului Preot Marin Mihai.

           Curgerea vremii a adus deteriorari complete podoabei picturii, care a fost reînoită între anii 1975 – 1976 de către pictorul Toma Lascoiu prin contribuția credincioșilor și a parohiei “Militari I” la îndemnul preoților acestei parohii: Nicu Andronescu, paroh, Dumitru Coman, Ion Teodorescu dimpreună slujitori. Toate acestea s-au săvârșit în timpul Prea Fericitei Arhipăstoriri a Părintelui Nostru

IUSTINIAN

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

           Sfânta slujbă a sfințirii picturii și icoanelor a fost săvârșită în ziua de 08 Noiembrie 1976 de P.S. Antonie Ploiesteanul, Vicar Patriarhal, înconjurat de un Sobor de preoți: P.C. Preot Ioan Cristache, Consilier Mitropolitan, P.P. Preot Constantin Ștefănescu, protoiereul Circa I – Capitală, P.C. Diacon Miron Mihuț de la Catedrala Patriarhală, precum și alți preoți de la parohiile învecinate ce semnează mai jos.

Binecuvintează Doamne pe cei ce iubesc podoaba casei tale.

        Continuând tradiția familiei, dna Melania Monica Marin, fiica ctitorului, a construit în anul 2010 o troiță și un lumânarar.

           În biserică se afla o raclă care conține alese daruri ce au fost date ca binecuvântare credincioșilor bisericii “SFÂNTA CUVIOASA PARASCHEVA” spre ajutor și mângâiere, bucurie sfântă și folos sufletesc:

           Părticele din SFINTELE MOAȘTE ale:

• SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE, purtătorul de biruință (23 Aprilie)
• SFÂNTULUI SFINȚIT MUCENIC CIPRIAN (2 Oct.)
• SFÂNTULUI MARE MUCENIC MERCURIE (25 Nov.)
• SFÂNTULUI CUVIOS STELIAN PAFLAGONUL (26 Nov.)
• SFÂNTULUI MUCENIC MINA (11 Nov.)

       ;Un VEȘMÂNT care a împodobit Sf. Moaște ale SF. CUV. PARASCHEVA DE LA I precum și o particică de lemn și pânza de la racla veche a Sf. Cuvioase.

        Un sfânt EPITRAHIL, care a fost păstrat în raclă cu Sf. Moaste ale SF. CUV. GRIGORIE DECAPOLITUL, de la SF. MĂNĂSTIRE BISTRITA din VÂLCEA.

PREOTUL CTITOR MARIN MIHAI

        A slujit inițial la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Parohia Militari I, construită în anul 1886, în zilele Mitropolitului Calinic Miclescu și așezată într-o incintă rămasă între blocurile din zona cuprinsă între Str. Virtuții și Str. Apeductului. Crescând numărul enoriașilor, în anii 1941-1942, cu aprobarea Patriarhiei Române, Părintele Marin Mihai a înființat Parohia Militari II.

           În toata activitatea sa, Părintele Marin Mihai, a fost secondat cu devotament de către soția să Victoria, născută în comuna Stelnica, jud. Ialomița, fiica preotului Nicola Ioan, ctitor la rândul său al bisericii din acea comună.